Portativul lui Noris

Spectacol caritabil: Love Is A Verb

2011-12-12T09:48:00.002+02:00

Un nou concert la Cafeneux

2011-11-10T23:37:00.004+02:00

Proaspăt întors cu două premii - Marele premiu şi Premiul pentru virtuozitate instrumentală - de la Festivalul de muzică folk 'Chira Chiralina' desfăşurat în Brăila weekend-ul trecut, mi-am spus că, dacă tot am venit cu tolba plină de veşti bune şi amintiri frumoase legate de locurile & oamenii faini întâlniţi acolo, ar merge numai bine un concert la Oradea, unde să vă cânt piese calde-şi-bune şi să povestesc cum a fost. :)

Ne vedem, aşadar, vinerea asta, în 11 noiembrie, în cafeneaua mea de suflet - Cafeneux.

Vă aştept cu drag, Noris

Pentru rezervări: http://www.cafeneux.ro

Concert

2011-07-29T11:41:00.000+03:00

Serbările Cetăţii Oradea

2011-07-01T09:59:00.004+03:00

Vineri, 1 iulie, serbăm împreună Cetatea Oradea.

Vreţi să ştiţi ce se va întâmpla pe scenă, mai spre seară?

Păi, avem aşa: Sun Factory, Noris şi Timpuri Noi. La 20:30, cântă Noris. :)

Concerteux

2011-06-22T17:34:00.001+03:00

Concert

2011-05-23T19:59:00.002+03:00

Concert în aer liber! Vineri, 27 mai, ora 20, teresa Cafeneux (N. Jiga, 25). Veniţi, nu staţi acasă.

Concert!

2011-02-16T17:41:00.003+02:00

Nu ne-am mai văzut de ceva vreme, ştiu. Vineri rezolvăm traba asta. Vă aştept!

Christmas Concert

2010-12-19T21:05:00.002+02:00

În data de 23 decembrie, vă invit la concert.

Ho! Ho! Ho!

Concert caritabil

2010-12-13T21:02:00.003+02:00

Vă aştept!

Aiko-Do Major!

Tot vineri, tot între prieteni, tot la Cafeneux

2010-11-17T10:56:00.004+02:00

Am pregătit câteva piese nou-nouţe. Sper să strălucească şi-n urechile voastre. :)

Încă ceva. Vi se pregăteşte o MARE surpriză, surprinzătoare chiar şi pentru mine. Nespus de plăcut-surprizătoare! Believe me!!!

Vineri, 22 octombrie

2010-10-20T13:44:00.003+03:00

De la ora 16, aici:

De la ora 20, aici:

Vă aştept!

Concert!

2010-09-23T08:48:00.004+03:00

Vineri (de la 20) ne vedem, la Cafeneux, desigur! Vor fi câteva piese nemaiauzite până acum. Cei ce doresc să ciulească urechile sunt bineveniţi.

Concert caritabil pentru Sorin

2010-05-31T21:02:00.007+03:00

Fiecare avem câte o poveste, fiecare ne trăim viaţa aşa cum ştim. Ni se întâmplă uneori ca, auzind despre nefericirea cuiva, să cădem pe gânduri, realizând cât suntem de norocoşi, cât de fericiţi suntem doar fiindcă avem ceva foarte preţios: sănătatea.

Am aflat recent despre povestea lui Sorin, am citit cele scrise de sora lui şi mi-au dat lacrimile. Sorin are cancer, zilele lui sunt numărate. Dacă îl ajutăm, Sorin are şanse să se facă bine.

Fundaţia „Nu mă uita” şi trupa The Marker (câştigătoare a Cerbului de Aur Alb), au iniţiat un turneu caritabil, în mai multe oraşe din ţară, în perioada 1-19 iunie. Intrarea la concerte e pe bază de bilet (15 RON), iar toţi banii strânşi vor merge la Sorin, pentru tratamentele pe care trebuie să le facă la o clinică din Franţa.

Vă invit la Filarmonica din Oradea, în data de 12 iunie, de la ora 20, unde, alături de cei de la The Marker şi trupa Skydive, voi cânta şi eu, pentru a-l ajuta pe Sorin.

Anunţaţi-vă prietenii, părinţii, bunicii, vecinii; daţi vestea mai departe, cei cu site-uri şi blog-uri postaţi baner-ul, să ne adunăm cât mai mulţi, să se umple filarmonica!

Vă aşteptăm cu inimile deschise!

Veniţi să vă simţiţi bine, pentru a-l ajuta pe Sorin să zâmbească.

Concert la Cafeneux

2010-04-07T14:00:00.003+03:00

Vineri, 9 aprilie 2010, de la ora 20, vă aştept la Cafeneux. Nu mai staţi pe gânduri, rezervaţi-vă din timp mesele preferate şi haideţi să-ncepem week-end-ul în forţă!

Beg, Borrow & Steal Recenzat

2010-04-07T13:46:00.007+03:00

Fiindcă încă mă gândesc la cele două concerte Tommy Emmanuel, nu puteam să nu împărtăşesc cele văzute/auzite şi simţite de mine atunci, cât mai multor oameni interesaţi de muzică de excepţie. Prin urmare, am trimis o recenzie celor de la revista SUNETE (mulţumesc, Berti Barbera), recenzie ce a apărut în nr. 16 (martie/aprilie). Revista arată aşa, puneţi mâna pe ea cât o mai găsiţi!

Paginile optzecişiopt-optzecişinouă.

Lectură plăcută!

Astă seară, concert la Mureş!

2010-02-17T11:10:00.005+02:00

Acum un an, prin vară cântam pentru prima oară în Târgu Mureş şi Reghin. (click!)

Am găsit acolo oameni minunaţi.

Astăzi mă reîntorc la Mureş, (click! click!) ca să-i revăd şi să le cunosc prietenii. Întâlnirea va avea loc astă seară, de la ora 22, în Jazz&Blues Club.

Vă aştept cu drag!

***Alin, îţi mulţumesc!

Concert Noris la Târgu Mureş

2010-02-13T14:02:00.000+02:00

Din nou la Cluj

2010-02-09T13:51:00.005+02:00

Duminică 14 februarie 2010, de Valentine's Day, voi fi în Cluj. Veniţi cu iubitul, sau cu iubita fiindcă am un playlist doldora de piese frumoase, inimoase, de culoare roşie, parfumate şi dulci, care să vă îmbie sufletele la dragoste.

Cel mai recent concert, cele mai proaspete video-uri

2010-02-09T12:50:00.010+02:00

Încă odată la Cafeneux, încă o seară în care m-am simţit fenomenal, un nou concert reuşit, într-o companie foarte plăcută, a voastră, a celor care mi-aţi fost alături vineri. Iar fiindcă localul e unul în care nu se fumează şi acustica e bestială, iată ce filmări bune am pentru voi:

Asul din mânecă n-a fost al meu, ci al lui Laci, care şi-a adus muzicuţa cu el. După mine, el e cel mai mare muzicuţionist/muzicuţist din ţară. Alegeţi voi varianta corectă, ideea e că he's the best! Take a look:

Pentru ca totul să se lege frumos, piesa ce urmează este o piesă proprie, scrisă atunci când Laci şi trupa sa Talentum, au plecat într-un turneu prin Anglia, Scoţia, Irlanda, ţări pe care visa demult să le vadă. Cândva sper să scrie el o astfel de piesă... adică, să plec eu în ţările astea frumoase.

King of the Road îmi place mult, asta pentru că-mi plac oamenii liberi.

Încă una din preferatele mele.

Acum c-aţi văzut cam ce s-a întâmplat la Cafeneux, aduceţi-vă prietenii la următoarele concerte.

Keep you posted. :)

AG Weinberger Band & Noris

2010-02-09T12:21:00.013+02:00

Două piese din concertul "Interzis FM - vezi muzici ce nu auzi la radio", concert inedit, ce s-a ţinut la Palatul Ghika, din Bucureşti, în 26 Octombrie 2009. Fiind deja difuzat de către TVR, îl pot şi eu posta pe blogul meu. :)

De ce a fost atât de special acest concert? Fiindcă a fost primul concert ACUSTIC din cariera lui AG Weinberger. Succesul a fost deplin, iar eu m-am simţit foarte onorat de această invitaţie.

Mulţumesc, AG!

Beg, borrow and steal

2009-12-21T20:59:00.008+02:00

A trecut mai bine de-o lună de când încerc să scriu câteva rânduri despre o experienţă unică. Asta doar pentru că încă-mi este foarte greu să vorbesc despre acele momente. Am fost la un concert, apoi la încă unul. Amândouă au avut un impact extraordinar de puternic asupra mea! Aş îndrăzni să spun că mi-au schimbat dacă nu chiar viaţa, gândirea muzicală, cu siguranţă. Am fost la două concerte TOMMY EMMANUEL.

Tommy Emmanuel este un om absolut normal, fără ifose de vedetă, cu un talent înnăscut, ieşit din comun, un artist complex, un muzician cu abilităţi incredibile, un *înger* printre noi, care se bucură de fiecare secundă a vieţii într-un mod foarte original.

Menirea lui pe această planetă este ca prin muzica sa, noi să înţelegem cât de importantă este viaţa, cât de frumoasă este ea în sine. Pe mine m-a învăţat că trebuie să mă bucur de fiecare răsărit de soare. Orice piesă a lui este ca şi o învăţătură, o poveste, care te transportă într-o altă dimensiune, te face să priveşti lumea din unghiuri diferite, din care încă nu ai privit.

Tommy reuşeşte să-ţi fure un zâmbet când te aştepţi mai puţin, şi e în stare să te facă să lăcrimezi, fără să-ţi dai seama ce s-a întâmplat de fapt. Te lasă pur şi simplu cu gura căscată, te face să te întrebi cum se poate crea muzică atât de perfectă. Face toate astea cu o singură chitară acustică. De fapt cu mai multe. Pe rând. Şi tot pe rând, piesă după piesă, te trezeşti mai surprins decât erai vreodată, mai ales când realizezi că pe scenă este un singur om, în timp ce tu ai impresia că auzi o formaţie întreagă!

Tehnica lui Tommy seamănă cu cea a chitarei clasice, dar este altceva. Se numeşte - fingerstyle - şi constă în ciupirea simultană a mai multor corzi, chitaristul cântând trei lucruri în acelaşi timp: basul, suportul armonic (acordurile) şi linia melodică. Dacă mai adaugi şi nişte lovituri uşoare pe corzi sau pe corpul chitarei, ai o întreagă formaţie. Rolul de percuţie îi revine de obicei degetului mare (pe care se pune o pană specială de chitară), cu care se ţine ritmul (groove-ul). Cum spune şi Tommy, este o tehnică dificilă, dar odată învăţată, chitaristul poate cânta singur orice piesă. Maeştrii tehnicii fingerstyle sunt muzicieni precum: Chet Atkins, Jerry Reed, Merle Travis, etc., de la care Tommy a învăţat extraordinar de mult. “Beg, borrow and steal” sunt cuvintele lui, adresate nouă, chitariştilor. Doar aşa poţi să ajungi să-ţi îndeplineşti visul de a ajunge unde ţi-e locul.

Cere, împrumută, şi fură cât poţi! Aşa a ajuns şi el unul dintre cei patru CGP (Certified Guitar Player) - titlu de onoare înmânat lui Tommy de către Chet Atkins pentru realizările sale muzicale şi contribuţia sa chitaristică la fingerstyle.

Înaintea concertului din Budapesta, împreună cu Cristina, soţia mea, am avut ocazia să-l întâlnim pe Tommy backstage, în carne şi oase. Totul era pregătit, ştia că vom fi acolo, era o întâlnire stabilită cu luni înainte. Fără a ne face să aşteptăm, împreună cu managerul său, Tommy a apărut cu un zâmbet larg, sincer, foarte curios şi bucuros de întâlnire. Când dă mâna cu tine, te priveşte în ochi, zâmbeşte, de ai impresia că ţi-e prieten de când e lumea! La fel am făcut şi eu, am învăţat asta în ani de zile, şi Doamne bine îmi prinde!

I-am mulţumit pentru timpul acordat, iar când i-am spus de unde suntem, Tommy spre mirarea mea, m-a întrebat de situaţia din ţara noastră. I-am răspuns, cum ar fi răspuns probabil orice cetăţean optimist al ţării noastre. Apoi ne-a surprins din nou, spunându-ne că plănuieşte un concert şi în România.

Dar înainte de toate astea, un amănunt: la vederea Cristinei, care era îmbrăcată cu o fustă lungă, colorată, Tommy a exclamat: ”Wow! Look at her! How beautiful she is!” A rămas cu gura căscată. Bineînţeles am răspuns mândru: „She’s my wife”, iar în gând mi-am promis, că şi de acum încolo vom merge tot împreună la asemenea evenimente importante.

Aveam un cadou pentru Tommy. Ne-am aşezat, am scos chitara şi i-am cântat o piesă compusă special pentru el. Am avut emoţii, mari emoţii (!), însă Tommy are darul să te liniştească. Înainte să mă apuc să cânt am tras adânc aer în piept. Mi-a spus că la fel face şi el. J Mai târziu am şi văzut asta pe scenă. În timp ce cântam, Tommy ţinea tempoul cu piciorul, ceea ce face şi el mereu când cântă.

A fost impresionat de piesă, piesă pe care am numit-o: ”15 November, between 7 and 8 p.m.” Ce s-a mai distrat de titlu! Eram în data de 15 noiembrie, între 7 şi 8 seara.

L-am rugat să-mi semneze chitara, ceea ce a şi făcut cu mare grijă, cu un scris foarte caligrafic! În momentul în care i-am spus că în ziua următoare vom fi din nou prezenţi la următorul concert din Debrecen, alături de încă 4 prieteni, Tommy a rămas uimit, şi ne-a spus că ne aşteaptă cu drag.

N-am retras încet, şi am intrat în sala de concerte, unde chitarele lui Tommy erau aşezate strategic pe stative. Un singur stativ era gol, ca de obicei, pentru că Tommy are o chitară preferată, de suflet, care totdeauna este cu el, chiar şi înaintea concertului, pentru a se încălzi. Întotdeauna intră pe scenă direct cu această chitară numită Mouse. Pe chitară scrie: Trust, şi e desenată o cruce!

Concertul a fost extraordinar! Oricât de mult aş încerca să redau atmosfera nu reuşesc cu ajutorul cuvintelor. A fost o experienţă unică să-l auzim şi vedem pe Tommy live, pe scenă, din primul rând. A dat 200 % din ce putea da. Believe me!

A cântat peste două ore, rând pe rând la patru chitare. A cântat şi vocal în câteva piese, a cântat în picioare, a cântat stând pe scaun doar cu un microfon în faţa chitarei – unplugged, a cântat două piese de final împreună cu trupa de deschidere Mairtin O’Connor Trio. S-a simţit foarte bine, era într-o formă de zile mari, dar ce mai, ăsta-i Tommy! El scoate maximum din performanţele sale, trăieşte cu adevărat. Totul se amplifică, parcă totul e la pătrat! Ne-a dăruit un concert de neuitat!

Cealaltă zi am făcut exact cum i-am promis, eram prezenţi la concertul din Debrecen. La doar o zi după concert, şoc! Tommy nu numai că nu a început cu aceeaşi piesă, a schimbat ordinea pieselor, dar a introdus şi alte piese. Era ca şi cum asistam la un alt show!

Tommy nu are un playlist stabilit. Fiind un entertainer adevărat cântă după bunul plac ce vrea şi în ce ordine vrea el. Am ascultat cu răsuflarea întretăiată: Windy and Warm, Mombasa, The Finger Lakes, I Go To Rio, Nine Pound Hammer-Cannon Ball Rag, Beatles Medley, Initiation, Train To Dusseldorf, Walkin’ My Baby Back Home, Jolly Swagman, Tall Fiddler, Guitar Rag, Ruby’s Eyes, Papa George, Somewhere Over The Rainbow, Guitar Boogie (cântat total altfel decât în prima seară), Classical Gas, Little By Little – Haba Na Haba.

Little By Little - Haba Na Haba - e o piesă genială, cu o filozofie de viaţă pe care ar fi bine să ne-o însuşim toţi. E şi titlul următorului său album.

Tommy a avut mesaje clare, a comunicat cu publicul, ne-a distrat – „That’s why I’m here, to entertain you” - a cântat în amintirea idolilor săi: Chet Atkins, Les Paul; a tatălui său (I Still Can’t Say Goodbye); şi a dedicat un cântec fiicei sale, Angelina.

Ştiam că urmează bis-ul, ceea ce n-am ştiut a fost că aveam să fim menţionaţi (!). A revenit pe scenă şi a spus că speră să vină foarte curând şi în România, fiindcă în sală sunt nişte români care au fost şi la concertul de ieri. Am ţipat, ce altceva puteam face?! Era vorba despre noi! Apoi am ascultat îmbujoraţi acordurile pieselor Angelina şi Those Who Wait. … „I’m singing this song for those who wait”.

Acum pe chitara mea scrie: Tommy Emmanuel CGP

It’s time to Get To Work!

...so I could meet Tommy again.

ARTE şi ... ARTĂ - Spectacol Caritabil

2009-12-14T15:32:00.004+02:00

Atunci când aluatul e bun, merită ajutat să crească, să se facă mare, ca şi noi să fim apoi mândri de ce-a ieşit şi să spunem: "Ştiam eu că-i un tânăr(ă) talentat(ă). Ştiam că-i din aluat bun. Mă bucur că o părticică din mine se regăseşte în succesele lui/ei."

Cam asta înseamnă pentru mine o acţiune caritabilă.

Haideţi şi voi luni, 14 decembrie 2009, la Teatrul Arcadia (de la ora 18) - unde ne întâlnim pentru a ajuta copiii talentaţi, care duc lipsă de sprijin material. În afişul de mai jos găsiţi detaliile. Vă aşteptăm!

Blues Summit in Blue Train

2009-11-18T18:20:00.005+02:00

Trei zile de blues în Blue Train, din Braşov, după cum urmează:

Joi, 19 noiembrie 2009, de la 21:00 ne vedem în Blue Train, cu nişte bluesane supărate! Apoi, de la 22:30 urcă pe scenă Fernet Blues Company.

Vineri, 20 noiembrie 2009, începând cu ora 21:00, vă întâlniţi cu Cyfer, iar la 22:30 cu "Sir Blues" Vali Răcilă.

Sâmbătă, 21 noiembrie 2009, tot la 21:00 cântă cei din FA.M. Blues Band, apoi, de la 22:30 Midnight Train.

Let the blues be heared!

Facebook with me

2009-11-03T23:40:00.002+02:00

În ultima vreme m-am cam mutat pe Facebook. Cu gânduri, poze, filmări, mi-am luat tot calabalâcu şi m-am dus. Îmi place interacţiunea. Can you blame me?

Not to worry though, încă-mi place pe portativ!

Îmi stă bine în Familia!

2009-10-09T13:05:00.006+03:00

A apărut revista Familia, nr. 9/septembrie 2009.

La pagina 154, citiţi un articol de Alexandru Seres, care m-a făcut K.O.

Îl găsiţi la rubrica Local Kombat!

Mulţumesc!

Două concerte într-o singură seară

2009-10-01T20:41:00.005+03:00

Anul ăsta am şi eu o bucată bună de scenă, în cadrul Toamnei Orădene, la clubul Blue Monday, miercuri 7 octombrie 2009, ora 21:00. Am onoarea de a încălzi atmosfera înainte de concertul celor de la Celelalte Cuvinte.

Vă aştept cu drag!

Cafeneux encore

2009-08-28T20:56:00.003+03:00

Tot ce trebuie să ştiţi, vedeţi în poza de mai sus.

Ce nu se vede, vă spun acum: vă aştept cu drag!

Toate You Tube-urile adunate într-un singur loc

2009-07-01T23:29:00.013+03:00

Dacă doriţi această şmecherie cu video-uri Noris, click-click:

http://www.reverbnation.com/controller/widget_code/video_gallery_widget_popup/artist_402821

Mulţumesc pentru susţinere!

... and there was Blues

2009-06-30T22:08:00.008+03:00

A fost un concert energic! Sunt electrizat pentru o perioadă de timp. Am trăit şi simţit Rock’N’Roll! Am cântat cu chef şi cu suflet de rocker. Publicul a fost receptiv a simţit exact ceea ce trebuie simţit la acest gen muzical. Au fost momente pline de emoţie alături de AG, Sorin, Vlad şi Miki! Cu toţii am vibrat în acelaşi tempo, în aceleşi armonii.

Mai vreau!

Pozele de mai jos, le am mulţumită "frătiucului" meu, Neuro, pe care-l ştiam chitarist, însă se vede treaba că nici aparatul foto n-are prea multe taine pentru el. :)

Let there be Blues in The Silver Church!

2009-06-21T17:20:00.009+03:00

Concert AG Weinberger Band, mâine seară, de la 19:30, în Silver Church, Bucureşti. Concert filmat de TVR, urmând a fi difuzat în prime time (!)

Voi fi şi eu pe scenă, alături de AG, Vlad, Sorin şi Miki.

Mult blues, vocea puternică a lui AG, prezenţa sa scenică ce magnetizează + 5 bonus tracks, adică piesele alese de mine. :)

The blues is alive!!

Blues şi cafea

2009-05-29T16:10:00.007+03:00

Vineri, 5 iunie 2009, de la 19:30, sunteţi invitaţi la Cafeneux pe strada N. Jiga nr.25, pentru un concert Noris. Aici, gustul cafelei e cel mai bun din oraş, iar muzica vă magnetizează toate celelalte simţuri.

Lansare de carte

2009-05-21T10:53:00.006+03:00

Duminică, 24 mai, de la orele 18:00, Noris este invitatul lui Lucian Cremeneanu, pentru a susţine momentul muzical dedicat lansării cărţii: "Welcome to My Paradise".

Sunteţi aşteptaţi şi bineveniţi la Hotelul Maxim de pe strada Victor Babeş, nr. 5.

Dare to be Welcome to His Paradise!
:)

Cip-cirip

2009-05-04T13:34:00.007+03:00

În timp real, aici: http://twitter.com/freedomandblues

Lord's Festival@Şuncuiuş

2009-05-01T15:38:00.007+03:00

În 2 mai 2009, de la ora 16:00 ne vedem la Şuncuiuş, pe platoul de lângă peştera Unguru` Mare, unde s-a înălţat o scenă mândră, numai bună pentru concerte în aer liber. Eu vin cu chitara, voi să aduceţi buna dispoziţie.

Mai multe poze aici. Pentru video, aici.

4, 9 şi 10 aprilie 2009

2009-04-01T21:01:00.006+03:00

4 aprilie 2009, adică sâmbăta asta, vă aştept în Louis Caffé.

9 aprilie 2009, joia viitoare, vă aştept în Chanson Cafe.

În 10 aprilie 2009, cade vinerea, haideţi în Tom West, în Baia Mare, oraşul unde m-am născut şi-am pus mâna pe chitară.

Vă aştept la concerte

2009-03-23T10:15:00.013+02:00

Joi, 26 martie 2009, de la în 21:30 sunteţi invitaţi cu mic, cu mare în Lord's Club (Pasajul Vulturul Negru), pentru un concert Noris.

Sâmbătă, 28 martie 2009, în Lotus Center, de la 20:00, voi cânta alături de prietenul meu G.Nagy Laci.

Concertul primăverii

2009-03-01T13:13:00.010+02:00

Vine primăvara! Vine şi un concert Noris!! Un concert închinat tuturor femeilor şi oricui îşi doreşte o primăvară frumoasă.

Doamnelor, domnişoarelor, sunteţi invitate.
Domnilor, vă aştept.

Ne vedem sâmbătă, 7 martie începând de la 21:30, în Louis Caffé (Str. Republicii, nr.5) să petrecem împreună până se face 8 martie.

Concert NORIS în Lotus Center, Oradea

2009-02-19T14:06:00.002+02:00

Vă aştept joi, 19 februarie 2009, în Lotus Center, de la ora 20. Tot eu şi chitara. You're more than welcome. Puteţi să şi serviţi ceva, dat fiind faptul că scena e în zona fast-food-urilor.

Ziua Îndrăgostiţilor

2009-02-10T15:05:00.005+02:00

Vă invit să sărbătorim împreună ziua internaţională a iubirii printr-un concert live, pregătit pentru voi îndrăgostiţii, sau cei pe-cale-de-a-vă-îndrăgosti. Veniţi cu iubitul/iubita sau veniţi singuri, şi inima vă va bate pe ritm de blues-rock. Sâmbătă, 14 februarie 2009, de la ora 21:30, în club Louis, str. Republicii nr. 5.

Leonesse

2008-12-05T22:10:00.006+02:00

Domni şi domniţe, când aţi ascultat ultima dată muzică medievală, într-o atmosferă a timpurilor cavalereşti de odinioară, într-un club din Oradea ?

Vă spun eu când puteţi face asta:
SÂMBĂTĂ, 6 DECEMBRIE 2008, Orele 21

MENESTRELI: Noris şi G.Nagy László

Concert de Mikulas

2008-12-05T21:52:00.005+02:00

una bucată Gibson Les Paul
una bucată Fender Telecaster
una bucată bas MusicMan
set tobe Yamaha
+ bonus: una bucată Fender Stratocaster (albastru)
TOATE ÎN MÂINILE EXACT CUI TREBUIE
___________tragem linie______________

Rezultă: A.G. Weinberger Band & Noris

Ne-am întors cu "ghetuţele" pline şi cu amintiri frumoase.
Happy Holidays!

Bad For You Baby

2008-10-14T19:18:00.003+03:00

Ascultaţi noul album Gary Moore, în această noapte la emisiunea Jazz and Blues Nights, la Radio Transilvania (97,2FM), cu Attila Daika şi Noris, începând cu orele 22.

It will do you good!

Pentru cei care asculta pe net: http://www.radiotransilvania.ro/portal//content/view/658/512/

(Ră)SUNETEle chitării lui Gary Moore

2008-09-29T19:56:00.010+03:00

Nu pierdeţi revista SUNETE, din septembrie 2008!

Răsfoiţi-o...

... până ajungeţi la pagina 80. STOP. Citiţi:

Vă doresc lectură plăcută!

Noris

Dialog la cald

2008-07-03T12:00:00.003+03:00

- Ce?
- Noris şi G. Nagy László cântă în deschidere la A.G.Weinberger.
- Când?
- Vineri, 4 iulie 2008.
- Unde?
- Louis Espresso Club.
- La ce oră?
- 21.
- Good to know!

Întâlnirea cu Gary Moore

2008-06-22T20:16:00.024+03:00

Idolul meu, Gary Moore

Aveam cam 13 ani când am început să zdrăngănesc la chitară. Acest instrument mi-a plăcut atât de mult, încât încet-încet am renunţat la lucrurile obişnuite acelei vârste. Am pierdut chiar prieteni din cauza asta. În schimb, aveam ceva nou ce pusese stăpânire pe mine: Chitara!

Datorită părinţilor mei am crescut într-un mediu plin de sunetele muzicii. De toate felurile. La noi în casă nu era zi în care să nu se asculte muzică. Oricine venea la noi în vizită ne spunea că era sigur că suntem acasă pentru că auzea muzica de la primele etaje. Noi locuiam la 4.

În perioada în care am luat chitara în mână, şi am început să descopăr singur secretele acestei lumi infinite, am rămas marcat de o piesă anume, de soloul ei de chitară - Still Got The Blues, piesa lui Gary Moore.
N-am să uit niciodată ziua în care în sfârşit am reuşit să ascult un album întreg de al lui Gary Moore. Toată familia mea ştia cât de mult îmi doream acest lucru. Mama mea (!) a făcut rost de albumul Still Got The Blues. M-a sunat de la serviciu cu vestea cea bună, iar eu am fugit până acolo şi-napoi arzând de nerăbdare. Îl voi asculta pe Gary! Ajungând acasă am ascultat întreg albumul cap-coadă, în camera mare, acolo unde erau boxele, şi am rămas marcat pentru o viaţă întreagă! Niciodată în viaţa mea n-am mai auzit ceva atât de frumos, atât de perfect, atât de adevărat! Chitara lui m-a fermecat, neputând să-mi închipui cum e posibil aşa ceva. Ceva s-a întâmplat înăuntrul meu, ceva m-a fermecat, am fost pur şi simplu vrăjit! Cum poate să cânte atât de bine? Cum e posibil aşa ceva? Cum poate să sune atât de perfect?! Întrebările astea mă inundau. Piesele curgeau una după alta, atât de firesc, încât m-au lăsat mut! A urmat piesa Still Got The Blues cu soloul ei luuung de chitară, care te face parcă să închizi ochii, îţi dă senzaţia că pluteşi, că zbori! Îmi dădeau lacrimile la cât de frumoasă era. Acest album îl iubesc şi azi exact ca atunci, în prima zi când l-am ascultat! Încă de atunci, de la 13 ani, mi-am zis că vreau să dau mâna cu el şi vreau să cânt cu el pe scenă!

Gary Moore a devenit idolul meu, i-am cumpărat toate albumele, l-am ascultat dimineaţa, l-am ascultat ziua, l-am ascultat seara, l-am ascultat noaptea, oricând şi tot timpul! Am devenit un fan fără doar şi poate, fără cale de întoarcere. Am citit chiar şi o carte, scrisă despre el în perioada în care cânta rock şi nu blues.
Bluesul lui Gary Moore e un Blues-Rock plin de energie, de melodicitate, şi de o expresivitate pe care n-am întâlnit-o la nimeni altcineva. Chitara lui ştie să plângă, să râdă, să fie agresivă, să te înalţe! Acest om cântă din tot sufletul lui, solourile lui sunt pline de nuanţe şi de feeling la maximum! La finalul unei solistici marca Gary Moore, ai impresia că, chitara la care tocmai a cântat nu mai e bună de absolut nimic, i-au fost stoarse şi ultimele note. Gary este unul cu chitara, chitara îi este parteneră de-o viaţă, prelungirea mâinilor sale!
Oricând, oriunde şi orice a cântat Gary, a făcut-o cu mare măiestrie, cu profesionalism. El este un perfecţionist, la care nu există jumătăţi de măsură! Cu o carieră de 40 de ani, Gary continuă să mă uimească şi să mă surprindă muzical prin tot ceea ce face. Din 1970 până în zilele noastre, Gary continuă să îmi spună poveşti noi, poveşti blues, poveşti rock, poveşti minunate.

14 iunie 2008

Mi-am întâlnit idolul!
A fost mai mult decât aş fi sperat. N-am fost un simplu spectator, nu l-am văzut doar pe scenă, chiar l-am întâlnit!!! Am strâns mâna cu el, i-am făcut cadou un vin bun de România. Am reuşit să ajung cât se putea de aproape de idolul meu, am avut acces la conferinţa de presă de dinaintea concertului. (Concertul ce a avut loc în cadrul Festivalului Internaţional Harley-Davidson din Alsoőrs, Ungaria.)
Ceea ce m-a impresionat din start a fost atitudinea lui Gary Moore când a intrat în încăperea plină cu jurnalişti şi vreo 2 fani, dintre care unul eram eu. Intrase ca oricare dintre noi, aproape că n-am fi observat dacă n-ar fi fost el cel pe care-l aşteptam cu toţii. A stat puţin de vorbă cu organizatorul apoi a venit calm spre masa pregătită pentru conferinţă. Blitzurile l-au stânjenit puţin, la început. Fiind pentru prima dată în Ungaria, cu toţii erau curioşi să afle diverse lucruri. Au început întrebările.
Gary a răspuns sincer, direct. În scurt timp a reuşit să destindă atmosfera cu câte o glumă la subiect. E un om cu un dezvoltat simţ al umorului. La prima întrebare: de ce a renunţat la pian în favoarea chitarei, la vârsta de 9 ani? Gary a răspuns: „Because I was shit!” Am râs în hohote.

Însă ceea ce m-a marcat au fost ochii lui extrem de expresivi! Un om foarte sigur pe el! Atât de uman! Când l-am rugat să-mi semneze chitara, a zâmbit şi m-a întrebat: Front or back? Am răspuns: Front, of course.
A semnat, apoi mi-a strâns mâna! A fost fenomenal! Incredibil!

Apoi l-am întrebat dacă putem să ne facem o poză împreună, iar el mi-a răspuns: "Of course, come here!" M-a luat pe după umăr, de parcă ar fi fost cel mai natural lucru din lume. La fel am făcut şi eu, moment în care m-am emoţionat foarte tare! Nu-mi venea să cred că sunt acolo, ţinându-mi pe după umăr idolul. A fost ireal!

De ani de zile aveam un vis recurent. Se făcea că mă întâlneam cu Gary şi dădeam mâna cu el. Brusc, mă trezeam. Era doar un vis! Apoi mă simţeam de parcă aş fi pierdut ceva, ceva nu se întâmplase. Fusese doar un vis. Vă daţi seama că, în momentul în care într-adevăr am dat mâna cu el, am avut o teamă – îmi era frică să nu mă trezesc la realitate. Eram treaz însă. Visul devenise realitate!!!

Gary a fost exact cum mi l-am imaginat în toţi aceşti ani, chiar mai politicos decât mă aşteptam. Am ştiut din totdeauna, am simţit că nu poate fi altfel! Acesta e motivul pentru care e atât de special pentru mine!
I-am spus că-l aşteptăm în România. Ne-a răspuns că vrea să concerteze la noi, şi speră să ajungă în curând, în România. „I still wanna go there! I’d like to see your country”. După ce soţia mea, Cristina ne-a tot făcut poze cu Gary, ce credeţi că s-a întâmplat? Gary a chemat-o pe Cristina să se pozeze cu el. Ei, mai uman ca asta ce mai vreţi??

There is moore: eram în parcarea din faţa hotelului, dădeam sfoară-n România despre isprăvile noastre, când i-am văzut pe Gary Moore împreună cu soţia mergând la plimbare. Ne-am observat şi ne-am făcut reciproc cu mâna. Ei?!
După câteva ore printre motociclişti, a început soundcheck-ul pe care-l aşteptam. 46 de minute! Gary şi trupa sa au cântat 5 piese, cap-coadă! A fost fantastic!

M-am bucurat mult să-l văd pe Brian Downey la tobe, fost membru Thin Lizzy, o trupă rock legendară din care şi Gary a făcut parte cândva. A fost un cadou pentru noi! Am aplaudat instantaneu! Când am auzit live chitarele Gibson mi s-a făcut piele de găină! Gary a cântat o piesă nouă „I’ll Love You, More Than You’ll Ever Know”, care probabil va apărea pe viitorul album. La această piesă, recunosc că mi s-au umplut ochii de lacrimi. Plângea chitara, plângea sufletul, fiinţa!
Fericire!

Mi-e greu să spun ce am simţit seara, când a început concertul. Îmi spuneam: Sunt aici, Gary, te văd, te ascult, te simt! Am stat în primul rând, normal, am văzut totul. A fost absolut incredibil! E un sentiment de nedefinit să auzi muzica lui Gary live! Când vezi cu cât de multă pasiune îşi cântă acest om muzica, când îl vezi transfigurat, aprinzând publicul – astea sunt momentele pentru care merită să trăieşti!!!
Un om adevărat, cântând muzică adevărată pentru oameni adevăraţi!

A fost ca o binecuvântare să aud piesele care mi-au marcat adolescenţa, pe care mi-am dorit întotdeauna să le aud: Still Got The Blues, Walking By Myself, Parisienne Walkways, Since I Met You Baby, Don’t Believe A Word - sunt doar câteva dintr-o listă care a umplut 1 oră şi 40 de minute.

Gary a cântat şi câteva piese de pe următorul album: Down The Line, Mojo Boogie piese în plină forţă şi I’ll Love You, More Than You’ll Ever Know, un blues lent cu un solo de vreo 4min. Pe lângă celebrele chitare Gibson Les Paul (4 la număr), Gary ne-a mai uimit cu două Fender Telecaster-e, în două piese diferite având nişte solouri explozive de country-rock şi rockabilly. Într-una din piesele noi, a cântat la o chitară Gibson Les Paul BFG, piesa fiind interpretată cu slide. Hard Times a fost grozavă! Forţă, putere! În Have You Heard a fost folosit un Gibson ES-335, o chitară foarte versatilă! Eram ca şi hipnotizat! Chitara suna când cu full gain, apoi fără să apese vreo pedală, chitara suna foarte curat, clean, butonând doar din potenţiometrele de volum, şi ton. Şi bineînţeles 10 degete de maestru!

În timpul concertului, Gary a venit foarte aproape de noi, fără a-i păsa de ploaie. La Walking By Myself mii de oameni am cântat alături de el. Apoi s-au retras de pe scenă. Noi l-am ovaţionat, i-am cerut să revină: We Want Moore! We Want Moore! Moore a revenit, a dat două bis-uri. The Blues Is Alright a fost din nou cântat împreună iar Parisienne Walkways…

„Thank you very much! Thank you for coming! God bless you! Sorry about the weather!”

Eu nu ţin minte să fi plouat pe tot parcursul concertului, deşi soţia mea, care încerca să facă poze printre stropi, susţine contrariul.

Asta a fost ceea ce numesc eu o seară magică!

O zi magică cu Gary Moore!

Noris

*Le mulţumesc mult pentru ajutor lui Zoli şi lui Attila Daika!

***Mega Bonus – Jazz and Blues Nights, la Radio Transilvania (97,2FM), cu Attila Daika şi Noris: conferinţa de presă cu Gary Moore, pe care o veţi putea asculta integral, şi o recreere a atmosferei magice de concert. Marţi 24 iunie 2008, ora 22.
Emisiunea se poate asculta şi pe internet, la adresa: http://www.radiotransilvania.ro/portal//content/view/658/512/ (descărcaţi link-ul direct radio transilvania - oradea - click dreapta, salvaţi-l undeva în PC, apoi încărcaţi-l în winamp)

Acoustic Blues cu Noris şi G. Nagy László

2008-06-22T20:07:00.002+03:00

7 iunie 2008

Un concert fain. Club plin. Louis Espresso Club. Oradea.
Ne-am simţit bine alături de voi. Vă mai aşteptăm cu drag.

Louis

2008-05-23T18:39:00.007+03:00

Blues Night, cu Noris şi G. Nagy László, în Club Louis, vineri 23.05.2008, începând cu orele 21. Come, if you please.

http://www.myspace.com/freedomandblues

2008-04-13T21:16:00.004+03:00

RORY

2008-03-09T22:07:00.016+02:00

Blues-ul uneşte, adună, creează legături de suflet între oameni. Ştiam asta deşi n-o conştientizam. Recent mi-am dat seama că e într-adevăr aşa.

Era prin anii ’90 şi ascultam cu urechi de fan Gary Moore. Mă intrigau câteva versuri dintr-o piesă - Business As Usual. Mă întrebam la cine se referă Gary? Cum adică: “Rory and me, without a spare string between us/ Catching the last bus halfway through I'm So Glad./ These are my memories, coming home..” ?
Despre ce amintiri de acasă era vorba?

Cine era Rory? Rory?

Se crease o legătură. Gary Moore îmi şoptise despre Rory, prietenul său cu care cânta cot la cot pe aceleaşi scene, şi apoi luau ultimul autobuz spre casă. Nu trebuia decât să-l caut, să-l descopăr.

Aveam să aflu că e vorba de Rory Gallagher, un alt chitarist irlandez. Am început să ascult. What’s Going On, Tattoo’d Lady, Out on the Wester Plain, Calling Card, Bad Penny… tot. Am început să mă uit la concertele filmate cu Rory. Însă, nu ştiam foarte multe despre omul, Rory Gallagher. Asta până într-o zi, anul trecut când, întâmplarea face să pornesc televizorul exact la momentul potrivit. În România, se tradusese o biografie Rory Gallagher. O carte despre Rory Gallagher? Serios? De unde s-o cumpăr? Cum o găsesc?

Am început din nou căutările, fiindcă nu reţinusem editura sau orice altceva care să mă ajute să dau de carte. Rory era din nou prezent în gândurile mele. Îi ascultam muzica, mă minunam de extraordinarul lui talent.

Acum Rory era cel ce urma să creeze o legătură.

Am găsit pe internet persoana care făcuse posibilă apariţia cărţii despre Rory, în România. E din Arad. Încă un om căruia îi curgea pasiunea prin vene. Cum altfel să reuşeşti să editezi o astfel de carte? Rory mă ajutase să-l cunosc pe Bibi Stroia.

După un schimb de mail-uri, am primit cartea prin poştă. Eram fericit. Am citit-o dintr-una. Îl ţineam pe Rory în mâini şi, pe măsură ce înaintam, îl simţeam, era viu. O legendă. Dintre cei mari. Un perfecţionist. Un pionier. Un om extraordinar de bun şi modest. Un chitarist, care nu folosea pedala Wah-Wah. Nu avea nevoie pentru că scotea un efect asemănător cu ajutorul potenţiometrelor de ton ale chitării. Nu folosea pedale. Asta înseamnă artă! Asta înseamnă să ştii să cânţi! Tu, chitara şi amplificatorul! Rory era un maestru adevărat!

Acum, Rory e din nou aici şi urmează o nouă legătură, de data aceasta, o legătură în direct.

În 10 martie, luni seara, de la orele 22:00, la Radio Transilvania, ne vom întâlni timp de două ore cu Rory Gallagher, pentru o ediţie tribut. Attila Daika, Bibi Stroia şi eu. Toţi trei legaţi sufleteşte de/prin Rory Gallagher.

Nu-i aşa că am dreptate spunând că blues-ul uneşte?

Emisiunea se poate asculta şi pe internet, la adresa: http://www.radiotransilvania.ro/.

Noris

Rory Gallagher, Biografie de Jean-Noël Coghe

2008-03-09T21:55:00.009+02:00

„Cei doi fraţi intrară în magazin. Se ţinea dreaptă, mândră, sigură pe ea. Tremurând de emoţie, întinde mâna, o atinge uşor, cu grijă. Este un model unic. Îi este destinată. Rory nici nu-şi imaginase vreodată că o va găsi aici, în Cork. De fapt ea ajunsese acolo dintr-o mică greşeală. În Cork, Ford instalează o unitate de asamblare de maşini pentru Europa. Apare şi o comunitate americană. Grupuri, trupe, orchestre sunt în trecere pe aici. Un tip, un muzician o comandă. Doreşte exact acest model. Îi este trimisă din Statele Unite. Special pentru el. Câteva săptămâni mai târziu chitara soseşte. Clientul îşi face apariţia, dar culoarea maro aprins îi displace. N-o doreşte şi pretinde un model de culoare roşie, ca cea a lui Hank Marvin, de la Shadows. Aşteptând-o pe a doua, mulţumit, o ia totuşi pe cea maro. Patru săptămâni mai târziu vine şi o schimbă. De atunci Stratocasterul rămâne acolo, chitară refuzată, fără cumpărător, păgubind comerciantul de instrumente muzicale.

Michael, vânzătorul se strecoară în spatele lui Rory. Îi cunoaşte pe fraţii Gallagher. Sunt dintr-o familie stimată şi respectată. Dar afacerile sunt afaceri… Dintr-o dată, Rory este interesat. Vrea să o cumpere. Dar ea costă 100 de lire. O avere! Fără ezitare, îi propune o înţelegere la schimb cu chitara sa Rosatti, ca plată pe loc, iar restul va plăti în rate. (…) Se angajează să-i dea banii integral, pentru rambursarea datoriei. Michael Crowley acceptă. Îl invită să ia instrumentul. Ezitând, încremenit, Rory îl ridică de pe trepied. Chitara îi pare foarte uşoară. Cu un gest rapid, sigur, cu mâinile întinse o priveşte. O simte. Degetele parcurg griful, provocând corzile. Cu faţa plecată, concentrat, exersează. Totul în jurul lui dispare, nu mai există nimic. Sunt singuri pe lume. Rory the Kid şi mistica lui chitară Fender Stratocaster ’61. Rezonează. Se simte asta. Este crezul lui. Michael, vânzătorul, clienţii din magazin, au simţit acest moment magic. Rory este confuz. Dar cât de fericit! Nu lasă instrumentul, îl ţine aproape de el. Îl strânge în mâini. Este cel mai preţios lucru pe care-l are. Această chitară îl va urma până la moarte. Rory avea atunci 15 ani. Suntem în anul 1963.”
(Fragment din Rory Gallagher. Biografie de Jean-Noël Coghe)

Cei interesaţi de Rory Gallagher, Biografie de Jean-Noël Coghe (un prieten apropiat al lui Rory) vă spun că a apărut la Editura Nigredo, în 2003 şi conţine un CD inedit. Pentru a cumpăra cartea contactaţi-l pe Bibi Stroia.

Tel:0728 11 65 64

Enjoy! http://www.youtube.com/watch?v=Fs_lhr4W1o4

Noris

Metropolis

2008-02-24T19:30:00.014+02:00

Concertul de la Teatrul Metropolis a fost exact cum ar trebui să fie orice concert! De la primirea călduroasă a organizatorilor, trecând prin holul teatrului, până la sala cu o acustică perfectă şi cu sunet foarte bun, modul în care am fost trataţi a fost unul profesionist!

Aşa am reuşit să fim degajaţi, pe scenă cântând cu suflet dând totul din noi, iar publicul a răspuns ca atare. Suntem foarte mândri de noi, şi bucuroşi că am fost parte a acestui concert.
Am observat feţe fericite la recunoaşterea unor piese, s-a bătut ritmul din palme pe piesa The Shape You’re In - radiam de-a dreptul. Publicul a apreciat şi prelucrarea lui Cocaine. Ne cântam muzica, şi eram apreciaţi!

Aplauzele au fost sincere şi la piesele proprii. You a fost cea cu care le-am intrat sub piele. Gata! Ai noştri au fost. Şi noi al lor!

Sigur, a cânta alături de AG este întotdeauna minunat! Şi ce mai piese, mamă (!!) Hoochie-Coochie, Man Hey Joe, Damn right…

Ştiu că mă repet, dar experienţa îşi spune cuvântul! AG ştie exact ce trebuie să se întâmple pe scenă. El are fiecare mişcare calculată, dar nu pregătită! Vine, din el, din sânge! Te lasă să te manifeşti exact la momentul potrivit. Simte deodată cu tine! Şi tu simţi împreună cu el! That’s the blues!

Ne-a întors încărcaţi cu energie benefică, sănătoasă.

Noris

P.S. Mulţumim Alinei şi lui Peter pentru prezenţă şi pentru poze.

Vezi muzici care nu se aud la radio

2008-02-16T14:53:00.008+02:00

Luni, 18 februarie, ora 20:00 - în cadrul 'Interzis FM - vino sa vezi muzicile pe care nu le auzi la radio' - spectacol lunar la Teatrul Metropolis - str. Eminescu, nr. 89, Bucureşti.

De data aceasta, îi veţi vedea pe Noris Band, ca invitaţi ai lui A.G.Weinberger.

Va aşteptăm cu blues!

Back Home

2008-02-16T14:14:00.006+02:00

10 Februarie 2008

În cadrul 'The Guitar Man - National Tour 2008', AGWeinberger Band a sosit din nou acasă, pentru un concert, care l-a avut din nou ca invitat pe Noris.

Fiindcă Lucian Cremeneanu a făcut deja o cronică a celor întâmplate duminică, 10 februarie 2008, n-am sa fac decât să vă direcţionez într-acolo. Pentru partea vizuală, gasiţi aici fotografii, tot ale lui Lucian, iar dacă doriţi să vedeţi căteva fragmente video, click aici.

Bun venit!

2008-02-04T20:28:00.004+02:00

Noris Band şi-a schimbat toboşarul. Noul membru este Szűz-Pop Alexandru. Sigur o să vă placă de el, nouă ne place.

La cât mai multe concerte împreună, Alex!!

2008 is ON!

2008-01-01T18:07:00.003+02:00

A musician must make music, an artist must paint, a poet must write if he is to be ultimately at peace with himself.

What one can be, one must be.

Abraham Maslow (1908-1970)

Jazz & Blues Nights

2007-11-27T22:08:00.003+02:00

Ascultaţi acum, la Radio Transilvania, Oradea, emisiunea Jazz&Blues Nights - invitat Noris. Puteţi asculta pe internet, la adresa: http://www.radiotransilvania.ro/

Trei concerte

2007-11-06T21:54:00.002+02:00

I.
Joi, 18 octombrie 2007
Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti – Maraton la Preoteasa

Seara cea MARE.
Blues 100%, aşa cum am promis.
Concert A.G.Weinberger avându-l pe Noris ca invitat.

Aveam emoţii mari, vedeam cum se adună lumea, cum se umple sala. Pentru început am stat între voi, în public, l-am privit şi eu cu ochii voştri pe A.G., acolo pe scenă. Eram ochiul ce priveşte la ochiul ce priveşte. Apoi am fost chemat alături de A.G. şi formaţia sa acolo unde aveam să fiu eu cel privit.

Primele acorduri, primele versuri ”Damn right, I've got the blues, from my head down to my shoes…” şi emoţiile s-au transformat în altceva. Totul a venit de la sine, curgător, firesc. Lângă A.G. nu ai cum să nu fii natural. Cred că energia acelei seri nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Doar fiind acolo, lăsându-te la o parte pe tine, cel care face o mulţime de lucruri cotidiene, numai lăsându-te învăluit de blues ai fi putut simţi o parte din ce-am simţit eu.
De două lucruri sunt convins: publicul a fost viu în seara aia, şi-a dat voie să simtă. Şi, sunt absolut convins că s-a văzut, din public cât am fost noi de fericiţi să facem ce iubim mai mult. Radiam. Vibram. Eram right there, prezenţi şi totuşi purtaţi fiecare de feeling-ul său. Extraordinar!! Blues is blues!

Ce pot să spun mai mult de atât?

One more thing: thank you Mr. Weinberger for such an exceptional treatment and double thank you for mentioning my website address to all those present.

P.S. Seara a fost filmată de cei de la TVR. Din păcate nu se ştie când va fi difuzată. Dacă aflaţi voi, vă rog, anunţaţi-mă. Dacă aflu, vă anunţ eu. Până una alta, voi uploada curând nişte fotografii şi un fragment video.

***

II.
Vineri, 19 octombrie 2007
Piteşti – Club Hush

A doua seară blues. Într-un club din Piteşti.

Noi, eu şi Cristina, am răspuns invitaţiei, i-am urmat. Am cântat din nou împreună blues din adâncul sufletului nostru. Am improvizat cu toţii, am dialogat cu chitarele, a fost minunat, solo de bas, de tobe, superrbb! A.G. a fost foarte bine dispus încă de la probele de sunet. Apoi, seara we just burned down the house!

De fiecare dată e altfel!

Încă o seară de neuitat! Într-un club foarte adevărat!! Şi ca public şi ca look şi ca patron şi ca servire. Jos pălăria! Vivat Hush!

***

III.
Sâmbătă, 27 octombrie 2007
Cluj – Club Janis

La o săptămână distanţă de celelalte două concerte, am cântat din nou împreună, într-un club nou din Cluj, Janis. Da, de la Joplin. Clubul a fost full, cu tineri curioşi, simpatici, unii stăteau chiar pe jos! A fost o atmosferă bună, ce se încingea cu fiecare secundă ce trecea. Solouri peste solouri, apoi dialoguri, apoi solouri din nou, A.G. a fost senzaţional!! A fost cel mai reuşit Hideaway din câte am cântat până acum.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost prezenţi la aceste trei concerte. O strângere de mână spune mai mult decât orice. Mai veniţi!! Respect!

Noris

Invitaţie

2007-10-17T09:01:00.002+03:00

Joi, 18 octombrie 2007, orele 20 - Casa Studenţilor Bucureşti (Preoteasa) - Concert AG Weinberger. Invitat, Noris.
Ăsta-i locul de unde nu trebuie să lipsiţi!!

Vă aşteptăm cu Blues 100%!!

23 iunie 2007, Cluj - Club Roland Garros

2007-08-04T12:39:00.002+03:00

Nu pot să vorbesc despre ziua de 23 iunie făra să aduc măcar aminte de 22 iunie - zi în care, la Oradea, în clubul Blue Monday AG a susţinut un concert fain de tot (!!) urmat de un jam-session pe măsură. Alături de AG, dintre orădeni s-au jam-uit: András Dutka (chitară-voce); Marius Pop (chitară); Bubu (chitară); Alin (tobe); timişoreanul Victor Miclăuş (bass guitar - în trupa lui AG); and myself, Noris, fost băimărean, orădean prin adopţie. (click pentru poze)

Şi cum lui 22 îi urmează 23, tot aşa unui concert bun îi urmează altul şi mai bun: cel din Cluj.

Un lucru pe care încă nu l-am mai întâlnit şi care m-a impresionat mult a fost reacţia publicului în momentul în care AG a intrat în club. Într-o lumină difuză, vedeta serii a fost recunoscută pe dată, şi APLAUDATĂ din picioare!! Respectuos AG s-a înclinat în faţa publicului. Fraţilor, asta înseamnă să fii muzician, muzician mare!!

AG şi trupa sa au fost într-o formă foarte bună, s-a cântat adevărat, s-a zâmbit, s-a glumit, s-au spus poveşti - totul în stil AG.

Stăteam la nici un metru faţă de scenă, eram numai ochi şi urechi, simţeam muzica, o trăiam cum numai acolo se poate. Chitara lui AG transpira de atâta forţă, atâta emoţie, atâta BLUES!! Ştiam că voi urca pe scenă, aşteptam să fiu chemat, eram încărcat, aveam emoţii dar altfel decât prima dată. Eram mai sigur pe mine, atmosfera era caldă. Momentele improvizaţiilor a trei chitare, a lui AG, Sorin şi a mea, cât şi trecerile de la un tempo la altul au fost foarte aplaudate. M-am simţit ca băgat în priză. O stare ca asta trebuie s-o trăieşti ca s-o simţi (!!). Cuvintele sunt prea sărace.

Köszönöm.

Noris

Freedom and Blues pe Câmpia Libertăţii

2007-08-04T12:34:00.000+03:00

13 mai 2007 - Blaj

Mulţumesc pentru încredere!

2007-05-07T21:13:00.003+03:00

Lui AG Weinberger îi mulţumesc pentru încredere!!!

20 aprilie 2007 a fost ziua în care am avut posibilitatea să cânt alături de AG Weinberger pe scenă. Cum? Vă spun acum.

Poate unii dintre voi ştiţi că AG şi trupa sa se află într-un turneu naţional – „Spreading the Blues and looking for the players” – adică, AG cântă în mai multe oraşe căutând tineri chitarişti de Blues. Unul dintre aceste oraşe a fost şi Oradea. Iar unul dintre tinerii chitarişti, eu.

Cu câteva zile înainte de concert, am aflat că voi cânta împreună cu AG pe scena Filarmonicii din Oradea. Pot să vă spun că am avut foarte mari emoţii, mai ales că de ani de zile aşteptam acest moment. De prima dată când l-am văzut/auzit cântând la televizor, mi l-am simţit apropiat, ca spirit, mi l-am simţit foarte aproape. Cânta exact muzica cea mai dragă mie: BLUES-ul. Ce mare mi-a fost bucuria să aflu că la noi în ţară trăieşte un asemenea om! Şi cât de mult mi-a plăcut să-l văd cum cântă în direct la televizor doar cu o chitară şi voce! Am strigat deodată cu Tata: „Vezi, ăsta-i muzician!” Aşa este! AG e un adevărat muzician, un profesionist, o mare valoare printre oamenii care trăiesc parcă cu frica în ei şi par pierduţi pe zi ce trece. El are mult curaj prin ceea ce e, cum gândeşte, ce spune, ce simte, ce transmite şi ce face!

De-a lungul anilor am avut ocazia să-l aud cântând de câteva ori, atât la televizor cât şi în concerte, unde am reuşit să intrăm puţin în vorbă. Mi-a plăcut de acest om, e un gentleman, un om foarte amabil. Am cumpărat albumele lui şi i-am ascultat emisiunea senzaţională la Radio Contact dedicată Blues-ului.

În dimineaţa de 20, vineri, ora 10, m-am dus la O repetiţie. Dacă vă spun, că mă simţeam de parcă era prima repetiţie din viaţa mea, poate n-o să mă credeţi. Era repetiţie cu AG. Mi-am tot făcut probleme să nu cumva să greşesc cu ceva, dar să nu fiu nici prea reţinut. M-am calmat parţial, după ce mi-a strâns puternic mâna, intrând în discuţii, apoi ne-am apucat de cântat. A fost fenomenal!! Oameni buni, acest om respiră BLUES!!! Atât de prezent, de serios, de perfecţionist şi totuşi plin de sensibilitate şi de emoţie. Aşa se cântă! Ştie exact ce vrea şi ştia de ce mă aflu acolo. Gândeam: Oh, my God, cânt cu AG! Cred că atât respect nu am primit încă de la niciun muzician. Acest lucru a contat foarte mult. Pe tot parcursul zilei, AG a fost foarte prietenos cu mine, eu fiind prezent şi la probele de sunet. M-a ajutat să-mi mai domolesc emoţiile. Îi mulţumesc mult pentru acest lucru.

Seara, m-am pus în primul rând în public şi l-am ascultat cu atenţie. Părea puţin emoţionat; normal cânta din nou acasă la Oradea! A vorbit extraordinar de frumos cu publicul, transmiţând starea lui de spirit şi prin vorbe. Apoi m-a prezentat cu căldură, m-a invitat pe scenă, unde au urmat piesele cântate împreună: Hideaway (Freddie King) legată de Love Doctor de pe noul album al lui AG, apoi piesa Have You Ever Loved a Woman (Billy Myles) şi la finalul concertului Hey Joe (Jimi Hendrix).
După primele acorduri am reuşit să trec peste emoţii. Eram foarte atent la ce se întâmplă pe scenă, concentrându-mă ca totul sa fie perfect. AG a fost foarte atent cu mine, mă inspira, îmi zâmbea, mă făcea să trăiesc muzica, să scot din mine ce-i mai bun, aşa cum simţeam. Ne-am înţeles nemaipomenit pe scenă, fiind amândoi pe aceeaşi lungime de undă. Nu vă pot spune cât de bine m-am simţit acolo, alături de el!!! Gândeam: Oh, my God, cânt cu AG! Oh, my God, cânt cu AG pe scenă!! Înainte de soloul din Have You Ever Loved A Woman, a venit spre mine şi mi-a spus: „Hurt me, hurt me!” Eu, am atacat corzile, merciless. A urmat apoi soloul său exploziv, în care păreau a fi cântate toate notele existente pe griful chitării! Plângea Les Paul-u’ nu alta! La un moment dat, AG s-a dus aproape de marginea scenei şi a mulţumit publicului, de la primele până la ultimele rânduri, într-o manieră foarte originală: „Mulţumesc pentru încredere, mulţumesc că aţi venit”. A fost fantastic!
După piese mi-a strâns mâna. M-am simţit luat sub aripă; discipol şi maestru.

Înainte să cânte piesa Guess Who, AG a făcut o dedicaţie cu totul specială: „Pentru B.B. şi pentru Mama mea”. Pot să zic, că mi-au dat lacrimi.

Ultima piesă a fost Hey Joe. Despre piesa asta vă spun doar că a fost bucuria bucuriei!
AG e un Showman înnăscut!
După concert i-am mulţumit mult lui AG şi i-am spus că m-am simţit onorat să cânt cu el. M-a felicitat şi mi-a spus că vom mai cânta împreună, chiar la „Gala Chitarei Magice” din Bucureşti. Aştept cu nerăbdare!

Acest concert a fost ca un examen pentru mine. Tensiunea adunată înainte de a urca pe scenă alături de AG s-a transformat într-un adevărat Blues Power, acolo pe scenă, iar acum, chiar în acest moment, păstrez în mine bucuria, minunata amintire a acelei zile. Acum uşa e deschisă!

Noris

Noris Band în studio

2007-05-07T20:44:00.002+03:00

Dacă credeţi că Noris Band şi-a luat vacanţă, ei nu e aşa. Ne-am mişcat într-adevăr lent, dar acest lucru se datorează mai multor fapte…

11 aprilie 2007

Am intrat în studio unde am înregistrat 3 piese: Tu, Nevasta Divină şi You (variantă în limba engleză pentru piesa Tu).

Sperăm ca piesele să le dăm pe mâini bune, iar voi să le auziţi cât mai des în concerte.

Aceasta este prima înregistrare în care am cântat şi în limba română, iar rezultatul final ne place mult nouă, şi celor care le-au ascultat. Am încercat sa fim cât mai relaxaţi în studio, evitând “aglomerarea sonoră”. Am cântat ca într-un concert. Iniţial ne-am gândit că probabil vom munci vreo două-trei zile, dar treaba a mers nesperat de bine. Eram pregătiţi, aşa că am terminat în doar 4 ore!! Gabi, de la mixer, a avut grijă ca totul să iasă cum trebuie, şi ne-a ajutat mult şi cu sfaturi bune. Fără să-l laud, e un profesionist! La următorul session, tot la el mergem!!!

După ce ne-am făcut treaba, săream în sus de bucurie, eram foarte încântaţi şi aşteptam Cd-ul gata finisat. Am ieşit la poveşti în oraş, ne-am făcut planuri, ne şi vedeam deja pe VH1, ne auzeam piesele la radio… aveam zâmbete până la urechi, veţi vedea în poze.

În piesa Tu, la partea de backing vocals, am avut ajutor. Ghiciţi cine? Cel care „tună” cu noul lui bas MusicMan (!), clepsidra raţiunii noastre, Radu cel Frumos. Deşi emoţionat a cântat bine.

La cât de bine ne-am simţit în studio, sperăm să ne întoarcem cât mai curând, cu noi piese. Keep you posted!

Revenge şi Big Mamou

2006-12-10T14:30:00.002+02:00

Hello tuturor, (Mircea deocamdată)

Concertele din Revenge şi Big Mamou (20, 22 noiembrie), muzical, au fost două reuşite. Ţinând cont că 20 a fost o zi de luni, clubul Revenge se deschisese abia de o lună, iar noi suntem relativ necunoscuţi, la acest concert au fost foarte puţini. Dar buni! Poate 15 persoane cu personal şi cu noi cu tot. Fie 20. Aşa că s-a renunţat şi la bilete, fapt pentru care m-am bucurat, pentru că măcar cei de faţă erau interesaţi. Locul este destul de înghesuit, mai mult de 3 oameni nici n-ar încăpea pe scenă. Dar, se ascultă numai rock. Acolo, pe scenă, mă gândeam: ce bine-ar fi ca locu' ăsta mic să fie plin! Ei, n-a fost să fie.

45 kilos a rupt tot şi de data asta!!

Iar, aşa-zisa "trilogie a nevestei" (În fiecare dimineaţă, Tu, Nevasta divină) i-a făcut pe toţi cei prezenţi să simtă cel mai frumos sentiment din lume.

La Big Mamou am rupt gura târgului, şi o coardă. Iar când am călcat pedala am realizat că bateria se descărcase. Noroc cu rezerva. Aşa că prima piesă a început, apoi a reînceput. Până mi-am schimbat eu coarda, Radu şi-a dat drumul cântând Amazing Grace la bass (!) Acest moment solistic a fost răsplătit de către public ca atare. Toţi trei eram în formă, cântând cu zâmbetul pe buze, foarte mulţumiţi. Locul a fost aproape plin şi atmosfera bună.

Ne-a bucurat faptul că la piesa Tu mai multe perechi au dansat.

Noris

Gata, îi dăm drumul!!

2006-11-25T00:08:00.005+02:00

Lucrul e pe mai multe fronturi aici ba la site, ba la blog, ba la guestbook. Băieţii sunt plecaţi acum, au două foarte impotante concerte cu Noris Band. Aici, pe blog veţi afla cum au mers concertele, cum s-au simţit Noris, Radu şi Mişu.

Cristina