
Un lucru pe care încă nu l-am mai întâlnit şi care m-a impresionat mult a fost reacţia publicului în momentul în care AG a intrat în club. Într-o lumină difuză, vedeta serii a fost recunoscută pe dată, şi APLAUDATĂ din picioare!! Respectuos AG s-a înclinat în faţa publicului. Fraţilor, asta înseamnă să fii muzician, muzician mare!!
AG şi trupa sa au fost într-o formă foarte bună, s-a cântat adevărat, s-a zâmbit, s-a glumit, s-au spus poveşti - totul în stil AG.
Stăteam la nici un metru faţă de scenă, eram numai ochi şi urechi, simţeam muzica, o trăiam cum numai acolo se poate. Chitara lui AG transpira de atâta forţă, atâta emoţie, atâta BLUES!! Ştiam că voi urca pe scenă, aşteptam să fiu chemat, eram încărcat, aveam emoţii dar altfel decât prima dată. Eram mai sigur pe mine, atmosfera era caldă. Momentele improvizaţiilor a trei chitare, a lui AG, Sorin şi a mea, cât şi trecerile de la un tempo la altul au fost foarte aplaudate. M-am simţit ca băgat în priză. O stare ca asta trebuie s-o trăieşti ca s-o simţi (!!). Cuvintele sunt prea sărace.
Köszönöm.
Noris
3 comentarii:
bravo, mai. dar noi de ce aflam mereu abia dupa ce se intampla ceva?
Ne vedem joi, 18 octombrie in Preoteasa!
Astept cu nerabdare sa te ascult!
Si in Oradea pe cand?
Trimiteți un comentariu