luni, 7 mai 2007

Mulţumesc pentru încredere!


Lui AG Weinberger îi mulţumesc pentru încredere!!!

20 aprilie 2007 a fost ziua în care am avut posibilitatea să cânt alături de AG Weinberger pe scenă. Cum? Vă spun acum.

Poate unii dintre voi ştiţi că AG şi trupa sa se află într-un turneu naţional – „Spreading the Blues and looking for the players” – adică, AG cântă în mai multe oraşe căutând tineri chitarişti de Blues. Unul dintre aceste oraşe a fost şi Oradea. Iar unul dintre tinerii chitarişti, eu.

Cu câteva zile înainte de concert, am aflat că voi cânta împreună cu AG pe scena Filarmonicii din Oradea. Pot să vă spun că am avut foarte mari emoţii, mai ales că de ani de zile aşteptam acest moment. De prima dată când l-am văzut/auzit cântând la televizor, mi l-am simţit apropiat, ca spirit, mi l-am simţit foarte aproape. Cânta exact muzica cea mai dragă mie: BLUES-ul. Ce mare mi-a fost bucuria să aflu că la noi în ţară trăieşte un asemenea om! Şi cât de mult mi-a plăcut să-l văd cum cântă în direct la televizor doar cu o chitară şi voce! Am strigat deodată cu Tata: „Vezi, ăsta-i muzician!” Aşa este! AG e un adevărat muzician, un profesionist, o mare valoare printre oamenii care trăiesc parcă cu frica în ei şi par pierduţi pe zi ce trece. El are mult curaj prin ceea ce e, cum gândeşte, ce spune, ce simte, ce transmite şi ce face!

De-a lungul anilor am avut ocazia să-l aud cântând de câteva ori, atât la televizor cât şi în concerte, unde am reuşit să intrăm puţin în vorbă. Mi-a plăcut de acest om, e un gentleman, un om foarte amabil. Am cumpărat albumele lui şi i-am ascultat emisiunea senzaţională la Radio Contact dedicată Blues-ului.

În dimineaţa de 20, vineri, ora 10, m-am dus la O repetiţie. Dacă vă spun, că mă simţeam de parcă era prima repetiţie din viaţa mea, poate n-o să mă credeţi. Era repetiţie cu AG. Mi-am tot făcut probleme să nu cumva să greşesc cu ceva, dar să nu fiu nici prea reţinut. M-am calmat parţial, după ce mi-a strâns puternic mâna, intrând în discuţii, apoi ne-am apucat de cântat. A fost fenomenal!! Oameni buni, acest om respiră BLUES!!! Atât de prezent, de serios, de perfecţionist şi totuşi plin de sensibilitate şi de emoţie. Aşa se cântă! Ştie exact ce vrea şi ştia de ce mă aflu acolo. Gândeam: Oh, my God, cânt cu AG! Cred că atât respect nu am primit încă de la niciun muzician. Acest lucru a contat foarte mult. Pe tot parcursul zilei, AG a fost foarte prietenos cu mine, eu fiind prezent şi la probele de sunet. M-a ajutat să-mi mai domolesc emoţiile. Îi mulţumesc mult pentru acest lucru.
Seara, m-am pus în primul rând în public şi l-am ascultat cu atenţie. Părea puţin emoţionat; normal cânta din nou acasă la Oradea! A vorbit extraordinar de frumos cu publicul, transmiţând starea lui de spirit şi prin vorbe. Apoi m-a prezentat cu căldură, m-a invitat pe scenă, unde au urmat piesele cântate împreună: Hideaway (Freddie King) legată de Love Doctor de pe noul album al lui AG, apoi piesa Have You Ever Loved a Woman (Billy Myles) şi la finalul concertului Hey Joe (Jimi Hendrix).
După primele acorduri am reuşit să trec peste emoţii. Eram foarte atent la ce se întâmplă pe scenă, concentrându-mă ca totul sa fie perfect. AG a fost foarte atent cu mine, mă inspira, îmi zâmbea, mă făcea să trăiesc muzica, să scot din mine ce-i mai bun, aşa cum simţeam. Ne-am înţeles nemaipomenit pe scenă, fiind amândoi pe aceeaşi lungime de undă. Nu vă pot spune cât de bine m-am simţit acolo, alături de el!!! Gândeam: Oh, my God, cânt cu AG! Oh, my God, cânt cu AG pe scenă!! Înainte de soloul din Have You Ever Loved A Woman, a venit spre mine şi mi-a spus: „Hurt me, hurt me!” Eu, am atacat corzile, merciless. A urmat apoi soloul său exploziv, în care păreau a fi cântate toate notele existente pe griful chitării! Plângea Les Paul-u’ nu alta! La un moment dat, AG s-a dus aproape de marginea scenei şi a mulţumit publicului, de la primele până la ultimele rânduri, într-o manieră foarte originală: „Mulţumesc pentru încredere, mulţumesc că aţi venit”. A fost fantastic!
După piese mi-a strâns mâna. M-am simţit luat sub aripă; discipol şi maestru.

Înainte să cânte piesa Guess Who, AG a făcut o dedicaţie cu totul specială: „Pentru B.B. şi pentru Mama mea”. Pot să zic, că mi-au dat lacrimi.

Ultima piesă a fost Hey Joe. Despre piesa asta vă spun doar că a fost bucuria bucuriei!
AG e un Showman înnăscut!
După concert i-am mulţumit mult lui AG şi i-am spus că m-am simţit onorat să cânt cu el. M-a felicitat şi mi-a spus că vom mai cânta împreună, chiar la „Gala Chitarei Magice” din Bucureşti. Aştept cu nerăbdare!
Acest concert a fost ca un examen pentru mine. Tensiunea adunată înainte de a urca pe scenă alături de AG s-a transformat într-un adevărat Blues Power, acolo pe scenă, iar acum, chiar în acest moment, păstrez în mine bucuria, minunata amintire a acelei zile. Acum uşa e deschisă!
Noris

5 comentarii:

Ruxx spunea...

Well, astept cu nerabdare sa ne cunoastem la Bucuresti!
Pana atunci, iti fac loc in blogroll-ul meu. In loc de incheiere... nu te lasa pacalit! ;)

Razvi spunea...

Bravo om! ;) si felicitari! astept sa te mai vad cu Noris Band prin Bucuresti si pe scena cu AG ;) chiar nu ne-am mai vazut demult!

Bafta si la cat mai multe post-uri si trafic pe blog! ;))

Anonim spunea...

bine, bine, dar concerte? concerte cand?

Anonim spunea...

he he, acum incep sa inteleg.. Te'am vazut prima data acuma la Oradea,in Blue Monday, iar mai apoi in Cluj, cantand cu AG. Lucrurile incep sa se lege f frumos.. Ma bucur de "bucuria" ta de a canta cu AG.. te'am admirat ca si chitarist, dar citind ce ai mai scris si aici,si la ruxx pe blog, tind sa cred ca gandesti cel putin la fel de frumos pe cat canti ;) Faini oameni scoate Oradea asta, serios! Keep the blues alive :) Felicitari!

mir spunea...

zi sa moara capra vecinului daca din 7 mai n-ai mai facut nimic demn de-a fi consemnat pe blog! :)