Ascultaţi acum, la Radio Transilvania, Oradea, emisiunea Jazz&Blues Nights - invitat Noris. Puteţi asculta pe internet, la adresa: http://www.radiotransilvania.ro/
marți, 27 noiembrie 2007
marți, 6 noiembrie 2007
Trei concerte
I.Joi, 18 octombrie 2007
Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti – Maraton la Preoteasa
Seara cea MARE.
Blues 100%, aşa cum am promis.
Concert A.G.Weinberger avându-l pe Noris ca invitat.
Aveam emoţii mari, vedeam cum se adună lumea, cum se umple sala. Pentru început am stat între voi, în public, l-am privit şi eu cu ochii voştri pe A.G., acolo pe scenă. Eram ochiul ce priveşte la ochiul ce priveşte. Apoi am fost chemat alături de A.G. şi formaţia sa acolo unde aveam să fiu eu cel privit.
Primele acorduri, primele versuri ”Damn right, I've got the blues, from my head down to my shoes…” şi emoţiile s-au transformat în altceva. Totul a venit de la sine, curgător, firesc. Lângă A.G. nu ai cum să nu fii natural. Cred că energia acelei seri nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Doar fiind acolo, lăsându-te la o parte pe tine, cel care face o mulţime de lucruri cotidiene, numai lăsându-te învăluit de blues ai fi putut simţi o parte din ce-am simţit eu.
De două lucruri sunt convins: publicul a fost viu în seara aia, şi-a dat voie să simtă. Şi, sunt absolut convins că s-a văzut, din public cât am fost noi de fericiţi să facem ce iubim mai mult. Radiam. Vibram. Eram right there, prezenţi şi totuşi purtaţi fiecare de feeling-ul său. Extraordinar!! Blues is blues!
Ce pot să spun mai mult de atât?
One more thing: thank you Mr. Weinberger for such an exceptional treatment and double thank you for mentioning my website address to all those present.
P.S. Seara a fost filmată de cei de la TVR. Din păcate nu se ştie când va fi difuzată. Dacă aflaţi voi, vă rog, anunţaţi-mă. Dacă aflu, vă anunţ eu. Până una alta, voi uploada curând nişte fotografii şi un fragment video.
***
II.
Vineri, 19 octombrie 2007
Piteşti – Club Hush
A doua seară blues. Într-un club din Piteşti.
Noi, eu şi Cristina, am răspuns invitaţiei, i-am urmat. Am cântat din nou împreună blues din adâncul sufletului nostru. Am improvizat cu toţii, am dialogat cu chitarele, a fost minunat, solo de bas, de tobe, superrbb! A.G. a fost foarte bine dispus încă de la probele de sunet. Apoi, seara we just burned down the house!
De fiecare dată e altfel!
Încă o seară de neuitat! Într-un club foarte adevărat!! Şi ca public şi ca look şi ca patron şi ca servire. Jos pălăria! Vivat Hush!
***
III.
Sâmbătă, 27 octombrie 2007
Cluj – Club Janis
La o săptămână distanţă de celelalte două concerte, am cântat din nou împreună, într-un club nou din Cluj, Janis. Da, de la Joplin. Clubul a fost full, cu tineri curioşi, simpatici, unii stăteau chiar pe jos! A fost o atmosferă bună, ce se încingea cu fiecare secundă ce trecea. Solouri peste solouri, apoi dialoguri, apoi solouri din nou, A.G. a fost senzaţional!! A fost cel mai reuşit Hideaway din câte am cântat până acum.
Vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost prezenţi la aceste trei concerte. O strângere de mână spune mai mult decât orice. Mai veniţi!! Respect!
Noris
miercuri, 17 octombrie 2007
Invitaţie
sâmbătă, 4 august 2007
23 iunie 2007, Cluj - Club Roland Garros
Nu pot să vorbesc despre ziua de 23 iunie făra să aduc măcar aminte de 22 iunie - zi în care, la Oradea, în clubul Blue Monday AG a susţinut un concert fain de tot (!!) urmat de un jam-session pe măsură. Alături de AG, dintre orădeni s-au jam-uit: András Dutka (chitară-voce); Marius Pop (chitară); Bubu (chitară); Alin (tobe); timişoreanul Victor Miclăuş (bass guitar - în trupa lui AG); and myself, Noris, fost băimărean, orădean prin adopţie. (click pentru poze)
Şi cum lui 22 îi urmează 23, tot aşa unui concert bun îi urmează altul şi mai bun: cel din Cluj.
Un lucru pe care încă nu l-am mai întâlnit şi care m-a impresionat mult a fost reacţia publicului în momentul în care AG a intrat în club. Într-o lumină difuză, vedeta serii a fost recunoscută pe dată, şi APLAUDATĂ din picioare!! Respectuos AG s-a înclinat în faţa publicului. Fraţilor, asta înseamnă să fii muzician, muzician mare!!
AG şi trupa sa au fost într-o formă foarte bună, s-a cântat adevărat, s-a zâmbit, s-a glumit, s-au spus poveşti - totul în stil AG.
Stăteam la nici un metru faţă de scenă, eram numai ochi şi urechi, simţeam muzica, o trăiam cum numai acolo se poate. Chitara lui AG transpira de atâta forţă, atâta emoţie, atâta BLUES!! Ştiam că voi urca pe scenă, aşteptam să fiu chemat, eram încărcat, aveam emoţii dar altfel decât prima dată. Eram mai sigur pe mine, atmosfera era caldă. Momentele improvizaţiilor a trei chitare, a lui AG, Sorin şi a mea, cât şi trecerile de la un tempo la altul au fost foarte aplaudate. M-am simţit ca băgat în priză. O stare ca asta trebuie s-o trăieşti ca s-o simţi (!!). Cuvintele sunt prea sărace.
Köszönöm.
Noris
luni, 7 mai 2007
Mulţumesc pentru încredere!
Lui AG Weinberger îi mulţumesc pentru încredere!!!
20 aprilie 2007 a fost ziua în care am avut posibilitatea să cânt alături de AG Weinberger pe scenă. Cum? Vă spun acum.
Poate unii dintre voi ştiţi că AG şi trupa sa se află într-un turneu naţional – „Spreading the Blues and looking for the players” – adică, AG cântă în mai multe oraşe căutând tineri chitarişti de Blues. Unul dintre aceste oraşe a fost şi Oradea. Iar unul dintre tinerii chitarişti, eu.
Cu câteva zile înainte de concert, am aflat că voi cânta împreună cu AG pe scena Filarmonicii din Oradea. Pot să vă spun că am avut foarte mari emoţii, mai ales că de ani de zile aşteptam acest moment. De prima dată când l-am văzut/auzit cântând la televizor, mi l-am simţit apropiat, ca spirit, mi l-am simţit foarte aproape. Cânta exact muzica cea mai dragă mie: BLUES-ul. Ce mare mi-a fost bucuria să aflu că la noi în ţară trăieşte un asemenea om! Şi cât de mult mi-a plăcut să-l văd cum cântă în direct la televizor doar cu o chitară şi voce! Am strigat deodată cu Tata: „Vezi, ăsta-i muzician!” Aşa este! AG e un adevărat muzician, un profesionist, o mare valoare printre oamenii care trăiesc parcă cu frica în ei şi par pierduţi pe zi ce trece. El are mult curaj prin ceea ce e, cum gândeşte, ce spune, ce simte, ce transmite şi ce face!
De-a lungul anilor am avut ocazia să-l aud cântând de câteva ori, atât la televizor cât şi în concerte, unde am reuşit să intrăm puţin în vorbă. Mi-a plăcut de acest om, e un gentleman, un om foarte amabil. Am cumpărat albumele lui şi i-am ascultat emisiunea senzaţională la Radio Contact dedicată Blues-ului.
În dimineaţa de 20, vineri, ora 10, m-am dus la O repetiţie. Dacă vă spun, că mă simţeam de parcă era prima repetiţie din viaţa mea, poate n-o să mă credeţi. Era repetiţie cu AG. Mi-am tot făcut probleme să nu cumva să greşesc cu ceva, dar să nu fiu nici prea reţinut. M-am calmat parţial, după ce mi-a strâns puternic mâna, intrând în discuţii, apoi ne-am apucat de cântat. A fost fenomenal!! Oameni buni, acest om respiră BLUES!!! Atât de prezent, de serios, de perfecţionist şi totuşi plin de sensibilitate şi de emoţie. Aşa se cântă! Ştie exact ce vrea şi ştia de ce mă aflu acolo. Gândeam: Oh, my God, cânt cu AG! Cred că atât respect nu am primit încă de la niciun muzician. Acest lucru a contat foarte mult. Pe tot parcursul zilei, AG a fost foarte prietenos cu mine, eu fiind prezent şi la probele de sunet. M-a ajutat să-mi mai domolesc emoţiile. Îi mulţumesc mult pentru acest lucru.
Poate unii dintre voi ştiţi că AG şi trupa sa se află într-un turneu naţional – „Spreading the Blues and looking for the players” – adică, AG cântă în mai multe oraşe căutând tineri chitarişti de Blues. Unul dintre aceste oraşe a fost şi Oradea. Iar unul dintre tinerii chitarişti, eu.
Cu câteva zile înainte de concert, am aflat că voi cânta împreună cu AG pe scena Filarmonicii din Oradea. Pot să vă spun că am avut foarte mari emoţii, mai ales că de ani de zile aşteptam acest moment. De prima dată când l-am văzut/auzit cântând la televizor, mi l-am simţit apropiat, ca spirit, mi l-am simţit foarte aproape. Cânta exact muzica cea mai dragă mie: BLUES-ul. Ce mare mi-a fost bucuria să aflu că la noi în ţară trăieşte un asemenea om! Şi cât de mult mi-a plăcut să-l văd cum cântă în direct la televizor doar cu o chitară şi voce! Am strigat deodată cu Tata: „Vezi, ăsta-i muzician!” Aşa este! AG e un adevărat muzician, un profesionist, o mare valoare printre oamenii care trăiesc parcă cu frica în ei şi par pierduţi pe zi ce trece. El are mult curaj prin ceea ce e, cum gândeşte, ce spune, ce simte, ce transmite şi ce face!
De-a lungul anilor am avut ocazia să-l aud cântând de câteva ori, atât la televizor cât şi în concerte, unde am reuşit să intrăm puţin în vorbă. Mi-a plăcut de acest om, e un gentleman, un om foarte amabil. Am cumpărat albumele lui şi i-am ascultat emisiunea senzaţională la Radio Contact dedicată Blues-ului.
În dimineaţa de 20, vineri, ora 10, m-am dus la O repetiţie. Dacă vă spun, că mă simţeam de parcă era prima repetiţie din viaţa mea, poate n-o să mă credeţi. Era repetiţie cu AG. Mi-am tot făcut probleme să nu cumva să greşesc cu ceva, dar să nu fiu nici prea reţinut. M-am calmat parţial, după ce mi-a strâns puternic mâna, intrând în discuţii, apoi ne-am apucat de cântat. A fost fenomenal!! Oameni buni, acest om respiră BLUES!!! Atât de prezent, de serios, de perfecţionist şi totuşi plin de sensibilitate şi de emoţie. Aşa se cântă! Ştie exact ce vrea şi ştia de ce mă aflu acolo. Gândeam: Oh, my God, cânt cu AG! Cred că atât respect nu am primit încă de la niciun muzician. Acest lucru a contat foarte mult. Pe tot parcursul zilei, AG a fost foarte prietenos cu mine, eu fiind prezent şi la probele de sunet. M-a ajutat să-mi mai domolesc emoţiile. Îi mulţumesc mult pentru acest lucru.
Seara, m-am pus în primul rând în public şi l-am ascultat cu atenţie. Părea puţin emoţionat; normal cânta din nou acasă la Oradea! A vorbit extraordinar de frumos cu publicul, transmiţând starea lui de spirit şi prin vorbe. Apoi m-a prezentat cu căldură, m-a invitat pe scenă, unde au urmat piesele cântate împreună: Hideaway (Freddie King) legată de Love Doctor de pe noul album al lui AG, apoi piesa Have You Ever Loved a Woman (Billy Myles) şi la finalul concertului Hey Joe (Jimi Hendrix).După primele acorduri am reuşit să trec peste emoţii. Eram foarte atent la ce se întâmplă pe scenă, concentrându-mă ca totul sa fie perfect. AG a fost foarte atent cu mine, mă inspira, îmi zâmbea, mă făcea să trăiesc muzica, să scot din mine ce-i mai bun, aşa cum simţeam. Ne-am înţeles nemaipomenit pe scenă, fiind amândoi pe aceeaşi lungime de undă. Nu vă pot spune cât de bine m-am simţit acolo, alături de el!!! Gândeam: Oh, my God, cânt cu AG! Oh, my God, cânt cu AG pe scenă!! Înainte de soloul din Have You Ever Loved A Woman, a venit spre mine şi mi-a spus: „Hurt me, hurt me!” Eu, am atacat corzile, merciless. A urmat apoi soloul său exploziv, în care păreau a fi cântate toate notele existente pe griful chitării! Plângea Les Paul-u’ nu alta! La un moment dat, AG s-a dus aproape de marginea scenei şi a mulţumit publicului, de la primele până la ultimele rânduri, într-o manieră foarte originală: „Mulţumesc pentru încredere, mulţumesc că aţi venit”. A fost fantastic!
După piese mi-a strâns mâna. M-am simţit luat sub aripă; discipol şi maestru.
Înainte să cânte piesa Guess Who, AG a făcut o dedicaţie cu totul specială: „Pentru B.B. şi pentru Mama mea”. Pot să zic, că mi-au dat lacrimi.
Ultima piesă a fost Hey Joe. Despre piesa asta vă spun doar că a fost bucuria bucuriei!
AG e un Showman înnăscut!
După concert i-am mulţumit mult lui AG şi i-am spus că m-am simţit onorat să cânt cu el. M-a felicitat şi mi-a spus că vom mai cânta împreună, chiar la „Gala Chitarei Magice” din Bucureşti. Aştept cu nerăbdare!Acest concert a fost ca un examen pentru mine. Tensiunea adunată înainte de a urca pe scenă alături de AG s-a transformat într-un adevărat Blues Power, acolo pe scenă, iar acum, chiar în acest moment, păstrez în mine bucuria, minunata amintire a acelei zile. Acum uşa e deschisă!
Noris
Noris Band în studio
Dacă credeţi că Noris Band şi-a luat vacanţă, ei nu e aşa. Ne-am mişcat într-adevăr lent, dar acest lucru se datorează mai multor fapte…
11 aprilie 2007
Am intrat în studio unde am înregistrat 3 piese: Tu, Nevasta Divină şi You (variantă în limba engleză pentru piesa Tu).
Sperăm ca piesele să le dăm pe mâini bune, iar voi să le auziţi cât mai des în concerte.
Aceasta este prima înregistrare în care am cântat şi în limba română, iar rezultatul final ne place mult nouă, şi celor care le-au ascultat. Am încercat sa fim cât mai relaxaţi în studio, evitând “aglomerarea sonoră”. Am cântat ca într-un concert. Iniţial ne-am gândit că probabil vom munci vreo două-trei zile, dar treaba a mers nesperat de bine. Eram pregătiţi, aşa că am terminat în doar 4 ore!! Gabi, de la mixer, a avut grijă ca totul să iasă cum trebuie, şi ne-a ajutat mult şi cu sfaturi bune. Fără să-l laud, e un profesionist! La următorul session, tot la el mergem!!!
După ce ne-am făcut treaba, săream în sus de bucurie, eram foarte încântaţi şi aşteptam Cd-ul gata finisat. Am ieşit la poveşti în oraş, ne-am făcut planuri, ne şi vedeam deja pe VH1, ne auzeam piesele la radio… aveam zâmbete până la urechi, veţi vedea în poze.
În piesa Tu, la partea de backing vocals, am avut ajutor. Ghiciţi cine? Cel care „tună” cu noul lui bas MusicMan (!), clepsidra raţiunii noastre, Radu cel Frumos. Deşi emoţionat a cântat bine.
Am intrat în studio unde am înregistrat 3 piese: Tu, Nevasta Divină şi You (variantă în limba engleză pentru piesa Tu).
Sperăm ca piesele să le dăm pe mâini bune, iar voi să le auziţi cât mai des în concerte.
Aceasta este prima înregistrare în care am cântat şi în limba română, iar rezultatul final ne place mult nouă, şi celor care le-au ascultat. Am încercat sa fim cât mai relaxaţi în studio, evitând “aglomerarea sonoră”. Am cântat ca într-un concert. Iniţial ne-am gândit că probabil vom munci vreo două-trei zile, dar treaba a mers nesperat de bine. Eram pregătiţi, aşa că am terminat în doar 4 ore!! Gabi, de la mixer, a avut grijă ca totul să iasă cum trebuie, şi ne-a ajutat mult şi cu sfaturi bune. Fără să-l laud, e un profesionist! La următorul session, tot la el mergem!!!
După ce ne-am făcut treaba, săream în sus de bucurie, eram foarte încântaţi şi aşteptam Cd-ul gata finisat. Am ieşit la poveşti în oraş, ne-am făcut planuri, ne şi vedeam deja pe VH1, ne auzeam piesele la radio… aveam zâmbete până la urechi, veţi vedea în poze.
În piesa Tu, la partea de backing vocals, am avut ajutor. Ghiciţi cine? Cel care „tună” cu noul lui bas MusicMan (!), clepsidra raţiunii noastre, Radu cel Frumos. Deşi emoţionat a cântat bine.
La cât de bine ne-am simţit în studio, sperăm să ne întoarcem cât mai curând, cu noi piese. Keep you posted!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)